« Back
PÚRIC s. m. v. purice. (Sursa: DLRM )
Declinări/Conjugări
puric   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular puric puricul
plural purici puricii
genitiv-dativ singular puric puricului
plural purici puricilor
vocativ singular —
plural —

purica   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) purica puricare puricat puricând singular plural
purică puricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) puric (să) puric puricam puricai puricasem
a II-a (tu) purici (să) purici puricai puricași puricaseși
a III-a (el, ea) purică (să) purice purica purică puricase
plural I (noi) puricăm (să) puricăm puricam puricarăm puricaserăm, puricasem*
a II-a (voi) puricați (să) puricați puricați puricarăți puricaserăți, puricaseți*
a III-a (ei, ele) purică (să) purice puricau puricară puricaseră
* Formă nerecomandată