|
puricí, puricésc, vb. IV (reg.) 1. (despre șipci, cuișoare sau pene de lemn) a bate în pereții sau în bârnele unei case, pentru a fixa tencuiala sau lutul; a fixa cu purici (pietre). 2. (despre bucăți mici de cărămidă sau de piatră) a lipi pe pereții noi ai unei case, pentru a le mări rezistența. (Sursa: DAR )
| puric substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | puric | puricul | | plural | purici | puricii | | genitiv-dativ | singular | puric | puricului | | plural | purici | puricilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | purica verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) purica | puricare | puricat | puricând | singular | plural | | purică | puricați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | puric | (să) puric | puricam | puricai | puricasem | | a II-a (tu) | purici | (să) purici | puricai | puricași | puricaseși | | a III-a (el, ea) | purică | (să) purice | purica | purică | puricase | | plural | I (noi) | puricăm | (să) puricăm | puricam | puricarăm | puricaserăm, puricasem* | | a II-a (voi) | puricați | (să) puricați | puricați | puricarăți | puricaserăți, puricaseți* | | a III-a (ei, ele) | purică | (să) purice | puricau | puricară | puricaseră | * Formă nerecomandată | purice substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | purice | puricele | | plural | purici | puricii | | genitiv-dativ | singular | purice | puricelui | | plural | purici | puricilor | | vocativ | singular | purice | | plural | puricilor | | purici verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) purici | puricire | puricit | puricind | singular | plural | | puricește | puriciți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | puricesc | (să) puricesc | puriceam | puricii | puricisem | | a II-a (tu) | puricești | (să) puricești | puriceai | puriciși | puriciseși | | a III-a (el, ea) | puricește | (să) puricească | puricea | purici | puricise | | plural | I (noi) | puricim | (să) puricim | puriceam | puricirăm | puriciserăm, puricisem* | | a II-a (voi) | puriciți | (să) puriciți | puriceați | puricirăți | puriciserăți, puriciseți* | | a III-a (ei, ele) | puricesc | (să) puricească | puriceau | puriciră | puriciseră | * Formă nerecomandată |