PÂRẮU s. n. v. pârâu. (Sursa: DEX '98 )

PÂRẤU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] – Cf. alb. përrua, rom. râu. (Sursa: DEX '98 )

PÂRÂU ~áie n. 1) Apă curgătoare mică; râu mic. 2) Curs de apă format din precipitații atmosferice. 3) fig. Cantitate mare (dintr-un lichid) care se mișcă într-o direcție. /cf. alb. përrua (Sursa: NODEX )

MIERLĂ-DE-PÂRÂU s. v. pescar, pescărel, pescăruș. (Sursa: Sinonime )

PÂRÂU s. 1. (GEOGR.) apă, râuleț, râușor, (reg.) râurel, râuț. (Un ~ șerpuia printre coline.) 2. (GEOGR.) apă. (A sărit cu ușurință ~l.) 3. v. șiroi. (Sursa: Sinonime )

RÂNDUNICĂ-DE-PÂRÂU s. v. lăstun-de-mal. (Sursa: Sinonime )

pârâu s. n., art. pârâul; pl. pâráie (Sursa: Ortografic )

pârấu (= pârău) s. n., pl. pârâuri (pâraie) (Sursa: DMLR )

Declinări/Conjugări
pârău   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pârău pârăul
plural pâraie pâraiele
genitiv-dativ singular pârău pârăului
plural pâraie pâraielor
vocativ singular pârăule
plural pâraielor

pârâu (pl. -aie)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pârâu pârâul
plural pâraie pâraiele
genitiv-dativ singular pârâu pârâului
plural pâraie pâraielor
vocativ singular pârâule
plural pâraielor