PĂIÚȘ, păiușe, s. n. 1. Diminutiv al lui pai; păișor, păiuț (1). 2. (Pop.) Nume generic dat mai multor specii de graminee care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale. [Pl. și: păiușuri] – Pai + suf. -uș. (Sursa: DEX '98 )

PĂIÚȘ s. (BOT.) 1. (Aira caespilosa) (pop.) păiș, (reg.) pipiriguță, târsoacă, iarba-bălții, iarbă-lungă. 2. (Festuca ovina) (pop.) păiș. 3. (Festuca v******a) (reg.) părul-porcului. (Sursa: Sinonime )

PĂIÚȘ s. v. iarba-câmpului, năgară, pir. (Sursa: Sinonime )

păiúș, păiúșe, s.n. (pop.) 1. nume generic dat mai multor specii de graminee care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale. 2. paie rămase pe câmp după seceriș; păiș. 3. pai mic, păiuț de grâu; păiș. 4. loc pe care crește păișul. 5. (art.) numele unui joc de copii. (Sursa: DAR )

păiúș s. n., pl. păiúșe/păiúșuri (Sursa: Ortografic )

PĂIÚȘ (‹ pai) s. n. Nume dat mai multor specii de poacee spontane, cu tulpina în formă de pai, care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale (Agrostis tenuis, Deschampsia caespitosa, Deschampsia flexuosa, Festuca ovina etc.). Se cunosc c. 500 de specii; păiș. ◊ P. roșu = graminee larg răspândită în pajiștile din etajul montan, adesea dominantă (Festuca rubra). (Sursa: DE )