PĂLĂVRĂGEÁLĂ, pălăvrăgeli, s. f. Faptul de a pălăvrăgi; vorbărie, trăncăneală, flecăreală, pălăvrăgit. [Var.: palavrageálă s. f.] – Pălăvrăgi + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )

PĂLĂVRĂGEÁLĂ s. v. flecăreală. (Sursa: Sinonime )

pălăvrăgeálă s. f. (sil. -vră-), g.-d. art. pălăvrăgélii; pl. pălăvrăgéli (Sursa: Ortografic )

PĂLĂVRĂGEÁLĂ ~éli f. 1) v. A PĂLĂVRĂGI. 2) Discuție fără rost, lipsită de importanță. /a pălăvrăgi + suf. ~eală (Sursa: NODEX )