PĂSĂREÁ, -ÍCĂ, păsărele, s. f. Diminutiv al lui pasăre; păsăruică. ◊ Expr. (Fam.) A avea (o) păsărică (sau păsărele) la cap (sau, rar, sub pălărie) = a fi nebun, a fi trăsnit; a avea idei ciudate, bizare, excentrice. – Pasăre + suf. -ea, -ică. (Sursa: DEX '98 )

PĂSĂREÁ s. v. păsărică. (Sursa: Sinonime )

Declinări/Conjugări
păsărea   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular păsărea, păsări păsăreaua, păsărica
plural păsărele păsărelele
genitiv-dativ singular păsărele păsărelei
plural păsărele păsărelelor
vocativ singular păsărea, păsărică, păsărico
plural păsărelelor