« Back
PĂȚÍ, pățesc, vb. IV. 1. Tranz. A i se întâmpla cuiva ceva (neplăcut, ieșit din comun), a da peste ceva neașteptat (și neplăcut). ◊ Expr. A o păți = a avea neplăceri, a intra într-un bucluc; a da peste o belea. A o păți cu cineva = a întâlni pe cineva care îți produce neplăceri, a-și găsi beleaua cu cineva. Din pățite = din experiență. A fi pățit multe = a fi trecut prin multe necazuri, a avea experiență. (Fam.) Ce-ai pățit? = ce ți s-a întâmplat de faci așa ceva? ce te-a găsit? 2. Tranz. și intranz. (Înv. și pop.) A suferi, a pătimi, a îndura. [Prez. ind. și: (pop.) pat] – Lat. pati. (Sursa: DEX '98 )
PĂȚÍ vb. 1. (Olt.) a o împătra, (înv.) a o împlini, (fam.) a o sfecli. (De data asta ai ~t-o!) 2. v. îndura. (Sursa: Sinonime )
Declinări/Conjugări
păți (1 pat)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) păți pățire pățit pățind singular plural
pate pățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pat (să) pat pățeam pății pățisem
a II-a (tu) pați (să) pați pățeai pățiși pățiseși
a III-a (el, ea) pate (să) pată pățea păți pățise
plural I (noi) pățim (să) pățim pățeam pățirăm pățiserăm, păți'sem*
a II-a (voi) pățiți (să) pățiți pățeați pățirăți pățiserăți, pățiseți*
a III-a (ei, ele) pat (să) pată pățeau pățiră pățiseră
* Formă nerecomandată

păți (1 pățesc)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) păți pățire pățit pățind singular plural
pățește pățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pățesc (să) pățesc pățeam pății pățisem
a II-a (tu) pățești (să) pățești pățeai pățiși pățiseși
a III-a (el, ea) pățește (să) pățească pățea păți pățise
plural I (noi) pățim (să) pățim pățeam pățirăm pățiserăm, pățisem*
a II-a (voi) pățiți (să) pățiți pățeați pățirăți pățiserăți, pățiseți*
a III-a (ei, ele) pățesc (să) pățească pățeau pățiră pățiseră
* Formă nerecomandată