RABATÁ, rabatez, vb. I. Tranz. (Mat.) 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte situate în planul figurii. 2. A lăsa în jos; a îndoi, a plia. [Var.: rabáte vb. III.] – Din fr. rabattre. (Sursa: DEX '98 )
RABATÁ vb. tr. 1. a roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecție. 2. a lăsa în jos; a îndoi; a plia. (< fr. rabattre) (Sursa: MDN )
rabatá vb., ind. prez. 1 sg. rabatéz, 3 sg. și pl. rabateáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
rabata   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) rabata rabatare rabatat rabatând singular plural
rabatează rabatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) rabatez (să) rabatez rabatam rabatai rabatasem
a II-a (tu) rabatezi (să) rabatezi rabatai rabatași rabataseși
a III-a (el, ea) rabatează (să) rabateze rabata rabată rabatase
plural I (noi) rabatăm (să) rabatăm rabatam rabatarăm rabataserăm, rabatasem*
a II-a (voi) rabatați (să) rabatați rabatați rabatarăți rabataserăți, rabataseți*
a III-a (ei, ele) rabatează (să) rabateze rabatau rabatară rabataseră
* Formă nerecomandată