RACLÁ, raclez, vb. I. Tranz. A răzui. ♦ Spec. A face un raclaj. – Din fr. racler. (Sursa: DEX '98 )

A RACLÁ ~éz tranz. livr. 1) (obiecte de lemn, de metal, de piele etc.) A prelucra cu ajutorul unei raclete; a răzui. 2) med. (țesuturi bolnave, mucoase etc.) A supune unui raclaj; a c******a. /<fr. racler (Sursa: NODEX )

RACLÁ vb. I. tr. A răzui. [< fr. racler]. (Sursa: DN )

RACLÁ vb. tr. a face un raclaj. (< fr. racler) (Sursa: MDN )

RACLÁ vb. v. c******a. (Sursa: Sinonime )

RACLÁ vb. v. rade, răzui. (Sursa: Sinonime )

raclá vb. (sil. -cla), ind. prez. 1 sg. racléz, 3 sg. și pl. racleáză (Sursa: Ortografic )