RADICÉLĂ, radicele, s. f. Rădăcină secundară care se dezvoltă pe rădăcina principală. – Din fr. radicelle. (Sursa: DEX '98 )

RADICÉLĂ s.f. Ramificație secundară a rădăcinii principale a unei plante. [< fr. radicelle]. (Sursa: DN )

RADICELĂ s. f. ramificație secundară a rădăcinii principale. (< fr. radicelle) (Sursa: MDN )

RADICÉLĂ s. (BOT.) rădăcină laterală, rădăcină secundară. (Sursa: Sinonime )

radicélă s. f., g.-d. art. radicélei; pl. radicéle (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
radicelă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular radice radicela
plural radicele radicelele
genitiv-dativ singular radicele radicelei
plural radicele radicelelor
vocativ singular radicelă, radicelo
plural radicelelor