|
RANFORSÁRE, ranforsări, s. f. Acțiunea de a ranforsa și rezultatul ei. – V. ranforsa. (Sursa: DEX '98 )
RANFORSÁRE s.f. Acțiunea de a ranforsa și rezultatul ei. ♦ Întărirea unei piese sau a unei construcții metalice cu ajutorul unor ranforți. [< ranforsa]. (Sursa: DN )
RANFORSÁRE s. v. consolidare, întărire. (Sursa: Sinonime )
ranforsáre s. f., g.-d. art. ranforsării; pl. ranforsări (Sursa: Ortografic )
| ranforsa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) ranforsa | ranforsare | ranforsat | ranforsând | singular | plural | | ranforsează | ranforsați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | ranforsez | (să) ranforsez | ranforsam | ranforsai | ranforsasem | | a II-a (tu) | ranforsezi | (să) ranforsezi | ranforsai | ranforsași | ranforsaseși | | a III-a (el, ea) | ranforsează | (să) ranforseze | ranforsa | ranforsă | ranforsase | | plural | I (noi) | ranforsăm | (să) ranforsăm | ranforsam | ranforsarăm | ranforsaserăm, ranforsasem* | | a II-a (voi) | ranforsați | (să) ranforsați | ranforsați | ranforsarăți | ranforsaserăți, ranforsaseți* | | a III-a (ei, ele) | ranforsează | (să) ranforseze | ranforsau | ranforsară | ranforsaseră | * Formă nerecomandată | ranforsare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | ranforsare | ranforsarea | | plural | ranforsări | ranforsările | | genitiv-dativ | singular | ranforsări | ranforsării | | plural | ranforsări | ranforsărilor | | vocativ | singular | ranforsare, ranforsareo | | plural | ranforsărilor | |