RAPORTÁ, (I, II 1) raportez, (II 2, pers. 3) rapórtă, vb. I. Tranz. I. 1. A stabili un raport între două (sau mai multe) noțiuni, a le pune în legătură unele cu altele, a considera ceva în relație cu... ♦ Refl. A se referi, a face aluzie la ceva. 2. A găsi valoarea pe care o are o mărime când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 3. A reprezenta grafic pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări de teren. II. 1. A prezenta (în scris sau oral) un raport (cu caracter oficial); a aduce un lucru la cunoștința cuiva. ♦ A relata, a povesti ceva (în mod indiscret și cu răutate); a pârî. 2. A produce venituri, a aduce beneficii. – Din fr. rapporter. (Sursa: DEX '98 )

A RAPORTÁ1 ~éz tranz. 1) (noțiuni, fenomene, fapte etc.) A face să se raporteze 2) (elemente de relief) A reprezenta grafic la o anumită scară (pe un plan sau pe o hartă). /<fr. rapporter (Sursa: NODEX )

A RAPORTÁ2 ~éz tranz. A aduce la cunoștință printr-un raport. /<fr. rapporter (Sursa: NODEX )

A SE RAPORTÁ mă ~éz intranz. A se alătura printr-un raport; a avea atribuție; a se referi. /<fr. rapporter (Sursa: NODEX )

RAPORTÁ vb. I. tr. I. (Rar) A aduce venituri, beneficii; a produce. II. A relata (scris sau oral) unui șef ierarhic sau unei adunări o situație, rezultatul unei activități etc. III. 1. A stabili un raport între două sau mai multe noțiuni. ♦ refl. A face legătura cu ceva; a se referi. 2. (Mat.) A găsi valoarea pe care o are o mărime când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 3. A reprezenta pe un plan la o anumită scară, elementele unei ridicări topografice. [P.i. -tez, 3,6 -tează și rapórtă. / < fr. rapporter]. (Sursa: DN )

RAPORTÁ vb. I. tr. 1. a relata unui șef ierarhic sau unei adunări o situație, rezultatul unei activități etc. 2. a stabili un raport între două sau mai multe noțiuni. 3. (mat.) a găsi valoarea pe care o are o mărime, când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 4. a reprezenta pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări topografice. II. refl. a se referi, a face aluzie la ceva. (< fr. rapporter) (Sursa: MDN )

RAPORTÁ vb. 1. v. referi. 2. a se referi, a viza. (Cele arătate se ~ la următoarea problemă...) 3. a se referi, (înv.) a se provoca, a se provocălui. (La ce te ~?) 4. v. relata. 5. (rusism înv.) a predstavlisi. (I-a ~ ce a făcut.) (Sursa: Sinonime )

raportá (a aduce venit) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. raporteáză /rapórtă (Sursa: Ortografic )

raportá (a da un raport, a pune în legătură) vb., ind. prez. 1 sg. raportéz, 3 sg. și pl. raporteáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
raporta (3 raportă)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) raporta raportare raportat raportând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) raportă (să) raporte raporta raportă raportase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) raportă (să) raporte raportau raporta raportaseră

raporta (1 raportez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) raporta raportare raportat raportând singular plural
raportea raportați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) raportez (să) raportez raportam raportai raportasem
a II-a (tu) raportezi (să) raportezi raportai raportași raportaseși
a III-a (el, ea) raportea (să) raporteze raporta raportă raportase
plural I (noi) raportăm (să) raportăm raportam raportarăm raportaserăm, raportasem*
a II-a (voi) raportați (să) raportați raportați raportarăți raportaserăți, raportaseți*
a III-a (ei, ele) raportea (să) raporteze raportau raporta raportaseră
* Formă nerecomandată