|
RAȘCHETÁ, rașchetez, vb. I. Tranz. 1. A curăța de vopsea sau de rugină o piesă de metal sau un vas, cu ajutorul rașchetei (1). 2. A netezi cu rașcheta (2) o tencuială. 3. A rade parchetul cu rașcheta (4), pentru a-l curăța. – Din rașchetă. (Sursa: DEX '98 )
A RAȘCHETÁ ~éz tranz. (tencuială, parchet, obiecte de metal etc.) A prelucra cu ajutorul unei rașchete. /Din rașchetă (Sursa: NODEX )
RAȘCHETÁ vb. I. tr. A curăța o piesă metalică, un parchet cu rașcheta. ♦ A freca o tencuială cu rașcheta pentru a-i da un aspect neted. [< rașchetă]. (Sursa: DN )
RAȘCHETÁ vb. tr. 1. a curăța o piesă metalică, un parchet etc. cu ajutorul rașchetei. 2. a netezi cu rașcheta (2) o tencuială. (< rașchetă) (Sursa: MDN )
rașchetá vb., ind. prez. 1 sg. rașchetéz, 3 sg. și pl. rașcheteáză (Sursa: Ortografic )
| rașcheta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) rașcheta | rașchetare | rașchetat | rașchetând | singular | plural | | rașchetează | rașchetați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | rașchetez | (să) rașchetez | rașchetam | rașchetai | rașchetasem | | a II-a (tu) | rașchetezi | (să) rașchetezi | rașchetai | rașchetași | rașchetaseși | | a III-a (el, ea) | rașchetează | (să) rașcheteze | rașcheta | rașchetă | rașchetase | | plural | I (noi) | rașchetăm | (să) rașchetăm | rașchetam | rașchetarăm | rașchetaserăm, rașchetasem* | | a II-a (voi) | rașchetați | (să) rașchetați | rașchetați | rașchetarăți | rașchetaserăți, rașchetaseți* | | a III-a (ei, ele) | rașchetează | (să) rașcheteze | rașchetau | rașchetară | rașchetaseră | * Formă nerecomandată | rașchetă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | rașchetă | rașcheta | | plural | rașchete | rașchetele | | genitiv-dativ | singular | rașchete | rașchetei | | plural | rașchete | rașchetelor | | vocativ | singular | rașchetă, rașcheto | | plural | rașchetelor | |