RÁȘPEL, rașpele, s. n. Pilă de oțel cu una sau cu mai multe fețe, cu dinți rari, folosită la prelucrarea lemnului, a tălpii, a pieselor metalice de duritate mică sau a pieselor nemetalice. [Var.: ráșpă, ráșpilă s. f., ráșpil, ráșpăl s. n.] – Din germ. Raspel, Raspiel. (Sursa: DEX '98 )

RÁȘPEL s.n. Pilă lată de oțel cu dinți mari, folosită pentru răzuirea lemnului. [Pl. -le, -luri. / < germ. Raspel]. (Sursa: DN )

RÁȘPEL s. n. pilă lată de oțel cu dinți mari, pentru răzuirea lemnului. (< germ. Raspel) (Sursa: MDN )

RÁȘPEL s. (TEHN.) rașpilă, (reg.) rașpalău, răzălău. (Sursa: Sinonime )

ráșpel s. n., pl. ráșpele (Sursa: Ortografic )

RÁȘPEL ~e n. Pilă, de obicei lată, cu dinți rari și mari, folosită la prelucrarea pieselor de lemn sau de metal cu duritate mică. /<germ. Raspel, Raspiel, ung. ráspó (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
rașpel (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rașpel rașpelul
plural rașpele rașpelele
genitiv-dativ singular rașpel rașpelului
plural rașpele rașpelelor
vocativ singular
plural

rașpel (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rașpel rașpelul
plural rașpeluri rașpelurile
genitiv-dativ singular rașpel rașpelului
plural rașpeluri rașpelurilor
vocativ singular
plural