A REANIMÁ ~éz tranz. 1) (organisme în stare de moarte aparentă) A readuce la viață; a învia. 2) fig. A anima din nou; a reînvia. [Sil. re-a-; Și reanim] /re- + a anima (Sursa: NODEX )
REANIMÁ vb. I. tr. (Adesea fig.) A aduce din nou la viață, a reînsufleți; a resuscita. [Pron. re-a-. / cf. fr. réanimer, it. rianimare]. (Sursa: DN )
REANIMÁ vb. tr. a readuce la viață, a reînsufleți; a resuscita. (< fr. réanimer) (Sursa: MDN )
REANIMÁ vb. 1. (MED.) a reînsufleți. (A ~ un muribund.) 2. v. reînsufleți. (Sursa: Sinonime )
reanimá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reaním /reaniméz, 3 sg. și pl. reanímă/reanimeáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
reanima (1 -nimez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) reanima reanimare reanimat reanimând singular plural
reanimează reanimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) reanimez (să) reanimez reanimam reanimai reanimasem
a II-a (tu) reanimezi (să) reanimezi reanimai reanimași reanimaseși
a III-a (el, ea) reanimează (să) reanimeze reanima reanimă reanimase
plural I (noi) reanimăm (să) reanimăm reanimam reanimarăm reanimaserăm, reanimasem*
a II-a (voi) reanimați (să) reanimați reanimați reanimarăți reanimaserăți, reanimaseți*
a III-a (ei, ele) reanimează (să) reanimeze reanimau reanimară reanimaseră
* Formă nerecomandată