|
REAPĂREÁ, reapár, vb. II. Intranz. A apărea din nou. [Pr.: re-a-] – Re1- + apărea. Cf. fr. réapparaître. (Sursa: DEX '98 )
REAPĂREÁ vb. II. intr. A apărea din nou. [P.i. reapár. / după fr. réapparaitre]. (Sursa: DN )
REAPĂREÁ vb. intr. 1. a apărea din nou. 2. a se retipări. (după fr. réapparaître) (Sursa: MDN )
REAPĂREÁ vb. 1. a reveni, (rar) a se reivi. (După o oră a ~.) 2. v. recidiva. (Sursa: Sinonime )
reapăreá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reapár, 1 pl. reapărém (Sursa: Ortografic )
| reapărea verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) reapărea | reapărere | reapărut | reapărând | singular | plural | | reapari | reapăreți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | reapar | (să) reapar | reapăream | reapărui | reapărusem | | a II-a (tu) | reapari | (să) reapari | reapăreai | reapăruși | reapăruseși | | a III-a (el, ea) | reapare | (să) reapară | reapărea | reapăru | reapăruse | | plural | I (noi) | reapărem | (să) reapărem | reapăream | reapărurăm | reapăruserăm, reapărusem* | | a II-a (voi) | reapăreți | (să) reapăreți | reapăreați | reapărurăți | reapăruserăți, reapăruseți* | | a III-a (ei, ele) | reapar | (să) reapară | reapăreau | reapărură | reapăruseră | * Formă nerecomandată |