RECREÁRE2, recreări, s. f. Acțiunea de a recrea2 și rezultatul ei. [Pr.: -cre-a-] – V. recrea2. (Sursa: DEX '98 )

RECREÁRE1, recreări, s. f. Acțiunea de a (se) recrea1 și rezultatul ei. [Pr.: -cre-a-. – Var.: recreére s. f.] – V. recrea1. (Sursa: DEX '98 )

RECREÁRE1 s.f. Faptul, acțiunea de a se recrea1; recreație. [< recrea]. (Sursa: DN )

RECREÁRE2 s.f. Acțiunea de a recrea2 și rezultatul ei. [< recrea2]. (Sursa: DN )

RECREÁRE s. 1. (fig.) deconectare, destindere, relaxare. (Ore de veritabilă ~.) 2. reconfortare, recreație. (~ cuiva în concediu.) (Sursa: Sinonime )

recreáre s. f. (sil. -cre-a-), g.-d. art. recreării; pl. recreări (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
recrea   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) recrea recreare recreat recreând singular plural
recreea recreați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) recreez (să) recreez recream recreai recreasem
a II-a (tu) recreezi (să) recreezi recreai recreași recreaseși
a III-a (el, ea) recreea (să) recreeze recrea recreă recrease
plural I (noi) recreăm (să) recreăm recream recrearăm recreaserăm, recreasem*
a II-a (voi) recreați (să) recreați recreați recrearăți recreaserăți, recreaseți*
a III-a (ei, ele) recreea (să) recreeze recreau recrea recreaseră
* Formă nerecomandată

recreare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular recreare recrearea
plural recreări recreările
genitiv-dativ singular recreări recreării
plural recreări recreărilor
vocativ singular recreare, recreareo
plural recreărilor