RECUNOȘTÍNȚĂ, recunoștințe, s. f. Obligație morală pe care cineva o are față de cel care i-a făcut un bine; recunoaștere a unei binefaceri primite; gratitudine. – Recunoaște + suf. -ință (după fr. reconnaissance). (Sursa: DEX '98 )

RECUNOȘTÍNȚĂ s.f. Aducere aminte cu dragoste, cu devotament a unei binefaceri primite; gratitudine. [< recunoaște, după it. riconoscenza, fr. reconnaissance]. (Sursa: DN )

RECUNOȘTÍNȚĂ s. f. aducere aminte cu dragoste, recunoaștere a unei binefaceri primite; gratitudine. (după fr. reconnaissance) (Sursa: MDN )

RECUNOȘTÍNȚĂ s. (livr.) gratitudine, (înv. și pop.) mulțumită, (înv.) blagodarenie, cunoștință. (Îi poartă o mare ~.) (Sursa: Sinonime )

recunoștínță s. f. cunoștință (Sursa: Ortografic )

RECUNOȘTÍNȚĂ ~e f. 1) Sentiment de recunoaștere a datoriei față de un binefăcător; obligație morală pentru o binefacere; gratitudine. 2) înv. Recompensă pentru o binefacere. /a recunoaște + suf. ~ința (Sursa: NODEX )