|
RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. (Cel) căruia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza. (Sursa: DEX '98 )
RECUZÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. [< recuza]. (Sursa: DN )
recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; f. sg. recuzátă, pl. recuzáte (Sursa: Ortografic )
| recuza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) recuza | recuzare | recuzat | recuzând | singular | plural | | recuză | recuzați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | recuz | (să) recuz | recuzam | recuzai | recuzasem | | a II-a (tu) | recuzi | (să) recuzi | recuzai | recuzași | recuzaseși | | a III-a (el, ea) | recuză | (să) recuze | recuza | recuză | recuzase | | plural | I (noi) | recuzăm | (să) recuzăm | recuzam | recuzarăm | recuzaserăm, recuzasem* | | a II-a (voi) | recuzați | (să) recuzați | recuzați | recuzarăți | recuzaserăți, recuzaseți* | | a III-a (ei, ele) | recuză | (să) recuze | recuzau | recuzară | recuzaseră | * Formă nerecomandată | recuzat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | recuzat | recuzatul | recuzată | recuzata | | plural | recuzați | recuzații | recuzate | recuzatele | | genitiv-dativ | singular | recuzat | recuzatului | recuzate | recuzatei | | plural | recuzați | recuzaților | recuzate | recuzatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |