|
REEȘALONÁRE, reeșalonări, s. f. Acțiunea de a reeșalona. – V. reeșalona. (Sursa: DEX '98 )
reeșalonáre s. f., g.-d. art. reeșalonării (Sursa: Ortografic )
| reeșalona verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) reeșalona | reeșalonare | reeșalonat | reeșalonând | singular | plural | | reeșalonează | reeșalonați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | reeșalonez | (să) reeșalonez | reeșalonam | reeșalonai | reeșalonasem | | a II-a (tu) | reeșalonezi | (să) reeșalonezi | reeșalonai | reeșalonași | reeșalonaseși | | a III-a (el, ea) | reeșalonează | (să) reeșaloneze | reeșalona | reeșalonă | reeșalonase | | plural | I (noi) | reeșalonăm | (să) reeșalonăm | reeșalonam | reeșalonarăm | reeșalonaserăm, reeșalonasem* | | a II-a (voi) | reeșalonați | (să) reeșalonați | reeșalonați | reeșalonarăți | reeșalonaserăți, reeșalonaseți* | | a III-a (ei, ele) | reeșalonează | (să) reeșaloneze | reeșalonau | reeșalonară | reeșalonaseră | * Formă nerecomandată | reeșalonare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | reeșalonare | reeșalonarea | | plural | reeșalonări | reeșalonările | | genitiv-dativ | singular | reeșalonări | reeșalonării | | plural | reeșalonări | reeșalonărilor | | vocativ | singular | reeșalonare, reeșalonareo | | plural | reeșalonărilor | |