REFLÉCT, reflecte, s. n. (înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta). (Sursa: DEX '98 )

REFLÉCT, -Ă adj. (Despre ramuri, frunze etc.) Care are, în raport cu tulpina, direcția în afară și în jos; reflex (2) [în DN]. [Cf. fr. reflet]. (Sursa: DN )

REFLÉCT, -Ă adj. (despre ramuri, frunze etc.) orientat în afară și în jos. (după fr. reflet) (Sursa: MDN )

REFLÉCT s. v. oglindire, proiectare, răsfrângere, reflectare, reflex. (Sursa: Sinonime )

refléct s. n. (sil. -flect), pl. reflécte (Sursa: Ortografic )