|
REFLECTÁRE, reflectări, s. f. Acțiunea de a (se) reflecta și rezultatul ei. ♦ Categorie a gnoseologiei materialist-dialectice, care se referă la esența raportului dintre subiect și obiect, dintre conștiință și lumea exterioară. – V. reflecta. (Sursa: DEX '98 )
REFLECTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) reflecta și rezultatul ei; răsfrângere, oglindire; redare. ♦ Categorie filozofică exprimând esența relației dintre materie și conștiință, privită sub raport gnoseologic; procesul de cunoaștere a lumii de către om. [< reflecta]. (Sursa: DN )
REFLECTÁRE s. f. acțiunea de a (se) reflecta. ◊ (arte) redare, oglindire transfigurată a realității. ◊ categorie a filosofiei care exprimă esența relației dintre materie și conștiință, privită sub raport gnoseologic. (< reflecta) (Sursa: MDN )
REFLECTÁRE s. 1. v. reflexie. 2. v. oglindire. 3. (concr.) imagine. (~ cuiva într-o oglindă.) 4. înfățișare, oglindire, reprezentare. (~ realității în artă.) 5. v. proiecție. 6. v. cugetare. (Sursa: Sinonime )
reflectáre s. f. (sil. -flec-), g.-d. art. reflectării; pl. reflectări (Sursa: Ortografic )
| reflecta (1 reflectez) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) reflecta | reflectare | reflectat | reflectând | singular | plural | | reflectează | reflectați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | reflectez | (să) reflectez | reflectam | reflectai | reflectasem | | a II-a (tu) | reflectezi | (să) reflectezi | reflectai | reflectași | reflectaseși | | a III-a (el, ea) | reflectează | (să) reflecteze | reflecta | reflectă | reflectase | | plural | I (noi) | reflectăm | (să) reflectăm | reflectam | reflectarăm | reflectaserăm, reflectasem* | | a II-a (voi) | reflectați | (să) reflectați | reflectați | reflectarăți | reflectaserăți, reflectaseți* | | a III-a (ei, ele) | reflectează | (să) reflecteze | reflectau | reflectară | reflectaseră | * Formă nerecomandată | reflecta (3 reflectă) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) reflecta | reflectare | reflectat | reflectând | singular | plural | | — | — | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | — | — | — | — | — | | a II-a (tu) | — | — | — | — | — | | a III-a (el, ea) | reflectă | (să) reflecte | reflecta | reflectă | reflectase | | plural | I (noi) | — | — | — | — | — | | a II-a (voi) | — | — | — | — | — | | a III-a (ei, ele) | reflectă | (să) reflecte | reflectau | reflectară | reflectaseră | | reflectare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | reflectare | reflectarea | | plural | reflectări | reflectările | | genitiv-dativ | singular | reflectări | reflectării | | plural | reflectări | reflectărilor | | vocativ | singular | reflectare, reflectareo | | plural | reflectărilor | |