REGULÁ, r*****z, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare. (Sursa: DEX '98 )

A REGULÁ ~éz tranz. A organiza după anumite reguli; a pune în ordine; a regulariza. /<lat., it regulare (Sursa: NODEX )

REGULÁ vb. I. tr. A aranja, a pune în ordine, a orândui. ♦ A repara, a pune la punct, a regla (un aparat etc.). [< lat. regulare]. (Sursa: DN )

HEXAEDRU REGULÁT s. v. cub. (Sursa: Sinonime )

REGULÁ vb. 1. a sistematiza. (A ~ un cartier de locuințe.) 2. v. regulariza. (Sursa: Sinonime )

REGULÁ vb. v. aranja, orândui, reglementa, stabili. (Sursa: Sinonime )

regulá vb., ind. prez. 1 sg. r*****z, 3 sg. și pl. reguleáză (Sursa: Ortografic )

NULLA REGULA SINE EXCEPȚIONE (lat.) nici o regulă fără excepție – Inițial adagiu din dreptul roman. Astăzi, aceste cuvinte au un sens mai general: realitatea este prea bogată și contradictorie pentru ca să poată fi supusă unor catalogări sau încadrată în formule rigide. (Sursa: DE )