REJECTÁ vb. tr. a arunca înapoi, a respinge. (< fr. rejeter, lat. reiectare) (Sursa: MDN )
rejectá vb., ind. prez. 1 sg. rejectéz, 3 sg. și pl. rejecteáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
rejecta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) rejecta rejectare rejectat rejectând singular plural
rejectează rejectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) rejectez (să) rejectez rejectam rejectai rejectasem
a II-a (tu) rejectezi (să) rejectezi rejectai rejectași rejectaseși
a III-a (el, ea) rejectează (să) rejecteze rejecta rejectă rejectase
plural I (noi) rejectăm (să) rejectăm rejectam rejectarăm rejectaserăm, rejectasem*
a II-a (voi) rejectați (să) rejectați rejectați rejectarăți rejectaserăți, rejectaseți*
a III-a (ei, ele) rejectează (să) rejecteze rejectau rejectară rejectaseră
* Formă nerecomandată