REJÉCȚIE s.f. (Liv.) Dare înapoi; (spec.) readucere a conținutului ruminal în cavitatea bucală de către animal pentru a fi rumegat. [< fr. réjection]. (Sursa: DN )

REJÉCȚIE s. f. 1. dare înapoi; respingere; readucere a conținutului ruminal în cavitatea bucală, de către animal, pentru a fi rumegat. 2. (med.) proces imunologic de respingere a unei grefe, a unui transplant. (< fr. réjection) (Sursa: MDN )

rejécție s. f., pl. rejécții (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
rejecție   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rejecție rejecția
plural rejecții rejecțiile
genitiv-dativ singular rejecții rejecției
plural rejecții rejecțiilor
vocativ singular rejecție, rejecțio
plural rejecțiilor