|
REMÁRCĂ, remarce, s. f. Observație, constatare; notă, însemnare. – Din fr. remarque. (Sursa: DEX '98 )
REMÁRCĂ ~ce f. Observație cu caracter explicativ; enunț care conține un comentariu; notă. [G.-D. remarcei] / fr. remarque (Sursa: NODEX )
REMÁRCĂ s.f. Observație; notă, însemnare. [< fr. remarque]. (Sursa: DN )
REMÁRCĂ s. f. observație, comentariu. (< fr. remarque) (Sursa: MDN )
REMÁRCĂ s. v. părere. (Sursa: Sinonime )
remárcă s. f., g.-d. art. remárcei; pl. remárce (Sursa: Ortografic )
| remarca verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) remarca | remarcare | remarcat | remarcând | singular | plural | | remarcă | remarcați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | remarc | (să) remarc | remarcam | remarcai | remarcasem | | a II-a (tu) | remarci | (să) remarci | remarcai | remarcași | remarcaseși | | a III-a (el, ea) | remarcă | (să) remarce | remarca | remarcă | remarcase | | plural | I (noi) | remarcăm | (să) remarcăm | remarcam | remarcarăm | remarcaserăm, remarcasem* | | a II-a (voi) | remarcați | (să) remarcați | remarcați | remarcarăți | remarcaserăți, remarcaseți* | | a III-a (ei, ele) | remarcă | (să) remarce | remarcau | remarcară | remarcaseră | * Formă nerecomandată | remarcă (pl. -e) substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | remarcă | remarca | | plural | remarce | remarcele | | genitiv-dativ | singular | remarce | remarcei | | plural | remarce | remarcelor | | vocativ | singular | remarcă, remarco | | plural | remarcelor | | remarcă (pl. -i) substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | remarcă | remarca | | plural | remarci | remarcile | | genitiv-dativ | singular | remarci | remarcii | | plural | remarci | remarcilor | | vocativ | singular | remarcă, remarco | | plural | remarcilor | |