DEX: remarcă « Back REMÁRCĂ s.f. Observație; notă, însemnare. [< fr. remarque]. (Sursa: DN ) REMÁRCĂ s. f. observație, comentariu. (< fr. remarque) (Sursa: MDN ) remárcă s. f.,g.-d. art. remárcii; pl. remárci (Sursa: DOOM 2 ) REMÁRCĂ s. v. părere. (Sursa: Sinonime ) Declinări/Conjugări remarca   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) remarca remarcare remarcat remarcând singular plural remarcă remarcați numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) remarc (să) remarc remarcam remarcai remarcasem a II-a (tu) remarci (să) remarci remarcai remarcași remarcaseși a III-a (el, ea) remarcă (să) remarce remarca remarcă remarcase plural I (noi) remarcăm (să) remarcăm remarcam remarcarăm remarcaserăm, remarcasem* a II-a (voi) remarcați (să) remarcați remarcați remarcarăți remarcaserăți, remarcaseți* a III-a (ei, ele) remarcă (să) remarce remarcau remarcară remarcaseră * Formă nerecomandată remarcă (pl. -e)   substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular remarcă remarca plural remarce remarcele genitiv-dativ singular remarce remarcei plural remarce remarcelor vocativ singular remarcă, remarco plural remarcelor remarcă (pl. -i)   substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular remarcă remarca plural remarci remarcile genitiv-dativ singular remarci remarcii plural remarci remarcilor vocativ singular remarcă, remarco plural remarcilor