|
REMÍTERE, remiteri, s. f. Acțiunea de a remite și rezultatul ei. ◊ Remitere de datorie = renunțare totală sau parțială a unui creditor la dreptul sau împotriva debitorului; iertare de datorie. – V. remite. (Sursa: DEX '98 )
REMÍTERE s.f. Acțiunea de a remite și rezultatul ei; înmânare, transmitere; remisiune (3) [în DN]. [< remite]. (Sursa: DN )
REMÍTERE s. 1. v. înmânare. 2. v. predare. (Sursa: Sinonime )
remítere s. f., g.-d. art. remíterii; pl. remíteri (Sursa: Ortografic )
| remite verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) remite | remitere | remis | remițând | singular | plural | | remite | remiteți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | remit | (să) remit | remiteam | remisei | remisesem | | a II-a (tu) | remiți | (să) remiți | remiteai | remiseși | remiseseși | | a III-a (el, ea) | remite | (să) remită | remitea | remise | remisese | | plural | I (noi) | remitem | (să) remitem | remiteam | remiserăm | remiseserăm, remisesem* | | a II-a (voi) | remiteți | (să) remiteți | remiteați | remiserăți | remiseserăți, remiseseți* | | a III-a (ei, ele) | remit | (să) remită | remiteau | remiseră | remiseseră | * Formă nerecomandată | remitere substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | remitere | remiterea | | plural | remiteri | remiterile | | genitiv-dativ | singular | remiteri | remiterii | | plural | remiteri | remiterilor | | vocativ | singular | remitere, remitereo | | plural | remiterilor | |