|
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A trage după sine legat (cu un cablu) un vapor; a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer. (Sursa: DEX '98 )
REMORCÁ vb. tr. 1. a trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). 2. (fig.) a lua cu sine, a atașa unui grup, a trage. (< fr. remorquer) (Sursa: MDN )
REMORCÁ vb. a tracta. (Vehiculul ~ o remorcă.) (Sursa: Sinonime )
| remorca (1 -morc) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) remorca | remorcare | remorcat | remorcând | singular | plural | | remorcă | remorcați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | remorc | (să) remorc | remorcam | remorcai | remorcasem | | a II-a (tu) | remorci | (să) remorci | remorcai | remorcași | remorcaseși | | a III-a (el, ea) | remorcă | (să) remorce | remorca | remorcă | remorcase | | plural | I (noi) | remorcăm | (să) remorcăm | remorcam | remorcarăm | remorcaserăm, remorcasem* | | a II-a (voi) | remorcați | (să) remorcați | remorcați | remorcarăți | remorcaserăți, remorcaseți* | | a III-a (ei, ele) | remorcă | (să) remorce | remorcau | remorcară | remorcaseră | * Formă nerecomandată | remorca (1 -morchez) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) remorca | remorcare | remorcat | remorcând | singular | plural | | remorchează | remorcați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | remorchez | (să) remorchez | remorcam | remorcai | remorcasem | | a II-a (tu) | remorchezi | (să) remorchezi | remorcai | remorcași | remorcaseși | | a III-a (el, ea) | remorchează | (să) remorcheze | remorca | remorcă | remorcase | | plural | I (noi) | remorcăm | (să) remorcăm | remorcam | remorcarăm | remorcaserăm, remorcasem* | | a II-a (voi) | remorcați | (să) remorcați | remorcați | remorcarăți | remorcaserăți, remorcaseți* | | a III-a (ei, ele) | remorchează | (să) remorcheze | remorcau | remorcară | remorcaseră | * Formă nerecomandată | remorcă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | remorcă | remorca | | plural | remorci | remorcile | | genitiv-dativ | singular | remorci | remorcii | | plural | remorci | remorcilor | | vocativ | singular | remorcă, remorco | | plural | remorcilor | |