REMÓRCĂ, remorci, s. f. 1. Vehicul fără autopropulsie, tras de un vehicul motor și destinat transportului de persoane sau de mărfuri. ◊ Loc. adj. La remorcă = remorcat. ◊ Expr. A fi la remorca cuiva (sau a ceva) = a depinde cu totul de cineva (sau de ceva), a fi condus, dominat (de cineva sau de ceva). 2. Odgon, cablu cu care se remorchează o navă sau o ambarcație. – Din fr. remorque. (Sursa: DEX '98 )
REMÓRCĂ ~ci f. 1) Vehicul fără autopropulsie, remorcat de un altul autopropulsat și destinat transportului de persoane sau de mărfuri. ◊ A fi la ~ca cuiva a fi condus de cineva; a fi dependent de cineva sau de ceva. 2) Cablu sau odgon cu care se remorchează o navă sau o ambarcație. /<fr. remorque (Sursa: NODEX )
REMÓRCĂ s.f. 1. Vehicul fără mijloc propriu de deplasare, tras de un vehicul motor. ♦ A fi la remorca (cuiva sau a ceva) = a depinde cu totul (de cineva sau de ceva). 2. Cablu folosit pentru remorcarea unei nave, a unui șlep etc. [< fr. remorque]. (Sursa: DN )
REMÓRCĂ s. f. 1. vehicul fără mijloc propriu de deplasare, tras de un vehicul motor. ♦ a fi la ă (cuiva sau a ceva) = a depinde cu totul (de cineva sau de ceva). 2. parâmă rezistentă, cablu servind pentru remorcarea unei nave, a unui șlep etc. (< fr. remorque) (Sursa: MDN )
remórcă s. f., g.-d. art. remórcii; pl. remórci (Sursa: Ortografic )
remorca (1 -morc) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) remorca | remorcare | remorcat | remorcând | singular | plural | remorcă | remorcați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | remorc | (să) remorc | remorcam | remorcai | remorcasem | a II-a (tu) | remorci | (să) remorci | remorcai | remorcași | remorcaseși | a III-a (el, ea) | remorcă | (să) remorce | remorca | remorcă | remorcase | plural | I (noi) | remorcăm | (să) remorcăm | remorcam | remorcarăm | remorcaserăm, remorcasem* | a II-a (voi) | remorcați | (să) remorcați | remorcați | remorcarăți | remorcaserăți, remorcaseți* | a III-a (ei, ele) | remorcă | (să) remorce | remorcau | remorcară | remorcaseră | * Formă nerecomandată remorca (1 -morchez) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) remorca | remorcare | remorcat | remorcând | singular | plural | remorchează | remorcați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | remorchez | (să) remorchez | remorcam | remorcai | remorcasem | a II-a (tu) | remorchezi | (să) remorchezi | remorcai | remorcași | remorcaseși | a III-a (el, ea) | remorchează | (să) remorcheze | remorca | remorcă | remorcase | plural | I (noi) | remorcăm | (să) remorcăm | remorcam | remorcarăm | remorcaserăm, remorcasem* | a II-a (voi) | remorcați | (să) remorcați | remorcați | remorcarăți | remorcaserăți, remorcaseți* | a III-a (ei, ele) | remorchează | (să) remorcheze | remorcau | remorcară | remorcaseră | * Formă nerecomandată remorcă substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | remorcă | remorca | plural | remorci | remorcile | genitiv-dativ | singular | remorci | remorcii | plural | remorci | remorcilor | vocativ | singular | remorcă, remorco | plural | remorcilor |
|