RENTÁ, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (Fam.) A merita osteneala; a fi util. – Din fr. renter. (Sursa: DEX '98 )
A RENTÁ pers. 3 ~eáză intranz. A aduce venit, câștig, beneficii. ◊ (Nu) rentează (nu) merită osteneală; (nu) e rentabil. /<fr. renter (Sursa: NODEX )
RENTÁ vb. I. intr. A produce câștiguri; a aduce venit. ♦ (Fam.) A merita osteneală; a fi util. [P.i. 3 -tează. / < fr. renter]. (Sursa: DN )
RENTÁ vb. intr. a produce câștig; a aduce venit. ◊ (fam.) a merita osteneala. (< fr. renter) (Sursa: MDN )
rentá vb., ind. prez. 3 sg. renteáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
renta   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) renta rentare rentat rentând singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea) rentează (să) renteze renta rentă rentase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) rentează (să) renteze rentau rentară rentaseră