|
REPURTÁ1, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. – Din fr. réporter (după purta). (Sursa: DEX '98 )
A REPURTÁ1 repórt tranz. rar A face să se repoarte. /<fr. reporter (Sursa: NODEX )
A SE REPURTÁ ma repórt intranz. A se întoarce cu gândul la oameni, la idei, fapte din trecut. /<fr. reporter (Sursa: NODEX )
REPURTÁ vb. I. tr. A obține, a câștiga o victorie, un succes. [Cf. fr. remporter]. (Sursa: DN )
REPURTÁ vb. tr. a obține o victorie, un succes. (< lat. reportare, it. riportare) (Sursa: MDN )
REPURTÁ vb. 1. a câștiga, a cuceri, a dobândi, a obține, a realiza, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie.) 2. a înregistra, a obține. (A ~ un răsunător succes.) (Sursa: Sinonime )
repurtá (a-și îndrepta gândurile) vb., ind. prez. 1 sg. repórt, 3 sg. și pl. repoártă (Sursa: Ortografic )
| repurta (1 -port) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) repurta | repurtare | repurtat | repurtând | singular | plural | | reportă | repurtați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | report | (să) report | repurtam | repurtai | repurtasem | | a II-a (tu) | reporți | (să) reporți | repurtai | repurtași | repurtaseși | | a III-a (el, ea) | reportă | (să) reporte | repurta | repurtă | repurtase | | plural | I (noi) | repurtăm | (să) repurtăm | repurtam | repurtarăm | repurtaserăm, repurtasem* | | a II-a (voi) | repurtați | (să) repurtați | repurtați | repurtarăți | repurtaserăți, repurtaseți* | | a III-a (ei, ele) | reportă | (să) reporte | repurtau | repurtară | repurtaseră | * Formă nerecomandată | repurta (1 -purtez) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) repurta | repurtare | repurtat | repurtând | singular | plural | | repurtează | repurtați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | repurtez | (să) repurtez | repurtam | repurtai | repurtasem | | a II-a (tu) | repurtezi | (să) repurtezi | repurtai | repurtași | repurtaseși | | a III-a (el, ea) | repurtează | (să) repurteze | repurta | repurtă | repurtase | | plural | I (noi) | repurtăm | (să) repurtăm | repurtam | repurtarăm | repurtaserăm, repurtasem* | | a II-a (voi) | repurtați | (să) repurtați | repurtați | repurtarăți | repurtaserăți, repurtaseți* | | a III-a (ei, ele) | repurtează | (să) repurteze | repurtau | repurtară | repurtaseră | * Formă nerecomandată |