RESUSCITÁ, resuscitéz, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Pr. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter. (Sursa: DEX '98 )
A RESUSCITÁ ~éz tranz. 1) med. (inima sau respirația oprită) A pune din nou în funcție; a reînvia. 2) fig. A face să renască; a trezi la viață; a reînvia. /<fr. ressusciter (Sursa: NODEX )
RESUSCITÁ vb. I. tr. (Rar) A reînvia; a readuce în simțiri; a reanima. [P.i. -tez și resuscít. / < fr. ressusciter, cf. lat. resuscitare]. (Sursa: DN )
RESUSCITÁ vb. tr. a reînvia; a trezi la viață; a reanima. (< fr. ressusciter, lat. resuscitare) (Sursa: MDN )
RESUSCITÁ vb. (MED.) a reînvia. (Sursa: Sinonime )
resuscitá vb., ind. prez. 1 sg. resuscitéz, 3 sg. și pl. resusciteáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
resuscita (1 -citez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) resuscita resuscitare resuscitat resuscitând singular plural
resuscitează resuscitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) resuscitez (să) resuscitez resuscitam resuscitai resuscitasem
a II-a (tu) resuscitezi (să) resuscitezi resuscitai resuscitași resuscitaseși
a III-a (el, ea) resuscitează (să) resusciteze resuscita resuscită resuscitase
plural I (noi) resuscităm (să) resuscităm resuscitam resuscitarăm resuscitaserăm, resuscitasem*
a II-a (voi) resuscitați (să) resuscitați resuscitați resuscitarăți resuscitaserăți, resuscitaseți*
a III-a (ei, ele) resuscitează (să) resusciteze resuscitau resuscitară resuscitaseră
* Formă nerecomandată