RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher. (Sursa: DEX '98 )
A RETUȘÁ ~éz tranz. (tablouri, foto-grafii, desene, texte etc.) A rectifica prin retuș. /<fr. retoucher (Sursa: NODEX )
RETUȘÁ vb. I. tr. 1. A face unele îndreptări, unele înfrumusețări (la o fotografie, la o piesă tehnică etc.). 2. (Fig.) A corecta, a modifica, a îndrepta. [P.i. -șez, 3,6 -șează, 4 -șând. / < fr. retoucher]. (Sursa: DN )
RETUȘÁ vb. tr. a face un retuș; a corecta, a îndrepta. (< fr. retoucher) (Sursa: MDN )
RETUȘÁ vb. v. corecta. (Sursa: Sinonime )
retușá vb., ind. prez. 1 sg. retușéz, 3 sg. și pl. retușeáză, 1 pl. retușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. retușéze; ger. retușând (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
retușa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) retușa retușare retușat retușând singular plural
retușează retușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) retușez (să) retușez retușam retușai retușasem
a II-a (tu) retușezi (să) retușezi retușai retușași retușaseși
a III-a (el, ea) retușează (să) retușeze retușa retușă retușase
plural I (noi) retușăm (să) retușăm retușam retușarăm retușaserăm, retușasem*
a II-a (voi) retușați (să) retușați retușați retușarăți retușaserăți, retușaseți*
a III-a (ei, ele) retușează (să) retușeze retușau retușară retușaseră
* Formă nerecomandată