REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer. (Sursa: DEX '98 )

A REZUMÁ rezúm tranz. 1) (cele scrise sau spuse) A reda pe scurt relevând punctele principale; a expune în mai puține cuvinte; a recapitula. 2) înv. A conține în sine; a cuprin-de; a întruni; a îngloba; a însuma; a compor-ta; a conține. /<fr. résumer (Sursa: NODEX )

A SE REZUMÁ se rezúmă intranz. A avea drept esență; a se reduce. /<fr. résumer (Sursa: NODEX )

REZUMÁ vb. I. tr. 1. A reda pe scurt esențialul unei expuneri orale sau scrise. ♦ refl. A se limita la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a însuma. [P.i. rezúm, 3,6 -mă. / < fr. résumer, cf. lat. resumere – a relua]. (Sursa: DN )

REZUMÁ vb. I. tr. 1. a reda pe scurt esențialul unei expuneri. 2. a cuprinde (în sine); a însuma, a sintetiza. II. refl. a se limita la..., a se mulțumi cu... (< fr. résumer) (Sursa: MDN )

REZUMÁ vb. 1. v. prescurta. 2. v. recapitula. 3. v. limita. 4. v. reduce. (Sursa: Sinonime )

rezumá vb., ind. prez. 1 sg. rezúm, 3 sg. și pl. rezúmă; conj. prez. 3 sg. și pl. rezúme (Sursa: Ortografic )