« Back
REÎNNOÍRE, reînnoiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînnoi și rezultatul ei. – V. reînnoi. (Sursa: DEX '98 )
REÎNNOÍRE s. 1. v. preschimbare. 2. v. împrospătare. 3. v. repetare. (Sursa: Sinonime )
reînnoíre s. f. înnoire (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
reînnoi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) reînnoi reînnoire reînnoit reînnoind singular plural
reînnoiește reînnoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) reînnoiesc (să) reînnoiesc reînnoiam reînnoii reînnoisem
a II-a (tu) reînnoiești (să) reînnoiești reînnoiai reînnoiși reînnoiseși
a III-a (el, ea) reînnoiește (să) reînnoiască reînnoia reînnoi reînnoise
plural I (noi) reînnoim (să) reînnoim reînnoiam reînnoirăm reînnoiserăm, reînnoisem*
a II-a (voi) reînnoiți (să) reînnoiți reînnoiați reînnoirăți reînnoiserăți, reînnoiseți*
a III-a (ei, ele) reînnoiesc (să) reînnoiască reînnoiau reînnoiră reînnoiseră
* Formă nerecomandată

reînnoire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular reînnoire reînnoirea
plural reînnoiri reînnoirile
genitiv-dativ singular reînnoiri reînnoirii
plural reînnoiri reînnoirilor
vocativ singular reînnoire, reînnoireo
plural reînnoirilor