|
REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi. (Sursa: DEX '98 )
REÎNNOÍT adj. 1. v. preschimbat. 2. împrospătat, înnoit, regenerat. (Natura ~.) (Sursa: Sinonime )
| reînnoi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) reînnoi | reînnoire | reînnoit | reînnoind | singular | plural | | reînnoiește | reînnoiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | reînnoiesc | (să) reînnoiesc | reînnoiam | reînnoii | reînnoisem | | a II-a (tu) | reînnoiești | (să) reînnoiești | reînnoiai | reînnoiși | reînnoiseși | | a III-a (el, ea) | reînnoiește | (să) reînnoiască | reînnoia | reînnoi | reînnoise | | plural | I (noi) | reînnoim | (să) reînnoim | reînnoiam | reînnoirăm | reînnoiserăm, reînnoisem* | | a II-a (voi) | reînnoiți | (să) reînnoiți | reînnoiați | reînnoirăți | reînnoiserăți, reînnoiseți* | | a III-a (ei, ele) | reînnoiesc | (să) reînnoiască | reînnoiau | reînnoiră | reînnoiseră | * Formă nerecomandată | reînnoit adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | reînnoit | reînnoitul | reînnoită | reînnoita | | plural | reînnoiți | reînnoiții | reînnoite | reînnoitele | | genitiv-dativ | singular | reînnoit | reînnoitului | reînnoite | reînnoitei | | plural | reînnoiți | reînnoiților | reînnoite | reînnoitelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |