REȘIȚEÁN, -Ă, reșițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul Reșița. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul Reșița. – Reșița (n. pr.) + suf. -ean. (Sursa: DEX '98 )
reșițeán adj. m., s. m., pl. reșițéni; f. sg. reșițeánă, pl. reșițéne (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
reșițean   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular reșițean reșițeanul reșițeană reșițeana
plural reșițeni reșițenii reșițene reșițenele
genitiv-dativ singular reșițean reșițeanului reșițene reșițenei
plural reșițeni reșițenilor reșițene reșițenelor
vocativ singular reșițene, reșițeanule reșițeano
plural reșițenilor reșițenelor