RÍTMICĂ f. 1) Totalitate a regulilor care reglementează folosirea ritmului în poezie. 2) Știință care studiază ritmul în muzică. /<fr. rythmique (Sursa: NODEX )

RÍTMICĂ s.f. Parte a metricii care se ocupă cu regulile folosirii ritmului în poezie sau, rar, în proză; ritm. ♦ Disciplină care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a valorilor notelor unei compoziții muzicale. ♦ Folosirea ritmului; totalitatea ritmurilor. [Gen. -cii. / < fr. rythmique]. (Sursa: DN )

RÍTMICĂ s. (MUZ.) cadență, măsură, ritm, tact, (înv.) timp. (~ a unei melodii.) (Sursa: Sinonime )

rítmică s. f., g.-d. art. rítmicii (Sursa: Ortografic )