|
ROÁDĂ s. f. v. rod. (Sursa: DEX '98 )
roádă1 s.f. (înv.) rosătură. (Sursa: DAR )
roádă2 s.f. (reg.) rugăminte de ajutor. (Sursa: DAR )
| roadă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | roadă | roada | | plural | roade | roadele | | genitiv-dativ | singular | roade | roadei | | plural | roade | roadelor | | vocativ | singular | roadă, roado | | plural | roadelor | | roade verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) roade | roadere | ros | rozând | singular | plural | | roade | roadeți, rodeți- | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | rod, roz | (să) rod, roz | rodeam | rosei | rosesem | | a II-a (tu) | rozi | (să) rozi | rodeai | roseși | roseseși | | a III-a (el, ea) | roade | (să) roadă, roază | rodea | roase | rosese | | plural | I (noi) | roadem | (să) roadem | rodeam | roaserăm | roseserăm, rosesem* | | a II-a (voi) | roadeți | (să) roadeți | rodeați | roaserăți | roseserăți, roseseți* | | a III-a (ei, ele) | rod | (să) roadă, roază | rodeau | roaseră | roseseră | * Formă nerecomandată |