ROMÁN s.n. 1. Narațiune epică în proză de mari proporții, care oglindește evenimente, episoade ale vieții unei societăți etc. 2. (Fig.) Împletire de întâmplări cu multe episoade care par neverosimile. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. roman]. (Sursa: DN )
ROMÁN1 s. n. lucrare, operă literară epică în proză, de mari proporții, care oglindește evenimente, episoade ale vieții unei societăți etc. ◊ (fig.) împletire de întâmplări cu multe episoade care par neverosimile; serie de aventuri extraordinare. (< fr. roman) (Sursa: MDN )
roman (adj.) substantiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | roman | romanul | romană | romana | plural | romani | romanii | romane | romanele | genitiv-dativ | singular | roman | romanului | romane | romanei | plural | romani | romanilor | romane | romanelor | vocativ | singular | romanule | romano | plural | romanilor | romanelor | roman (pl. -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | roman | romanul | plural | romanuri | romanurile | genitiv-dativ | singular | roman | romanului | plural | romanuri | romanurilor | vocativ | singular | — | plural | — | român substantiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | român | românul | română | româna | plural | români | românii | române | românele | genitiv-dativ | singular | român | românului | române | românei | plural | români | românilor | române | românelor | vocativ | singular | românule | româno | plural | românilor | românelor |
|