ROMÂNĂ f. mai ales art. Limbă vorbită de români. [G.-D. românei] /<lat. romanus (Sursa: NODEX )
ROMÂNĂ s. (LINGV.) 1. (înv.) românie. (Text scris în ~.) 2. română comună = protoromână, străromână. (Sursa: Sinonime )
română (limba) s. f., g.-d. art. românei (Sursa: Ortografic )
român substantiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | român | românul | română | româna | plural | români | românii | române | românele | genitiv-dativ | singular | român | românului | române | românei | plural | români | românilor | române | românelor | vocativ | singular | românule | româno | plural | românilor | românelor | română substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | română | româna | plural | — | — | genitiv-dativ | singular | române | românei | plural | — | — | vocativ | singular | română, româno | plural | — |
|