|
RÓNDĂ adj. f. (Despre o literă, scriere) Cu linia rotundă, groasă și dreaptă; peniță rondă = peniță specială cu vârful lat, folosită pentru acest gen de scriere. // s.f. Cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet; rond2 (2) [în DN]. [< fr. ronde]. (Sursa: DN )
RÓNDĂ1 adj. (despre o literă, scriere) cu linia rotundă, groasă și dreaptă. ♦ peniță ~ = peniță specială cu vârful lat, pentru acest gen de scriere. (< fr. ronde) (Sursa: MDN )
RÓNDĂ2 s. f. cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet. (< fr. ronde, germ. Ronde) (Sursa: MDN )
róndă adj. f., pl. rónde (Sursa: Ortografic )
| ronda verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) ronda | rondare | rondat | rondând | singular | plural | | rondează | rondați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | rondez | (să) rondez | rondam | rondai | rondasem | | a II-a (tu) | rondezi | (să) rondezi | rondai | rondași | rondaseși | | a III-a (el, ea) | rondează | (să) rondeze | ronda | rondă | rondase | | plural | I (noi) | rondăm | (să) rondăm | rondam | rondarăm | rondaserăm, rondasem* | | a II-a (voi) | rondați | (să) rondați | rondați | rondarăți | rondaserăți, rondaseți* | | a III-a (ei, ele) | rondează | (să) rondeze | rondau | rondară | rondaseră | * Formă nerecomandată | rondă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | rondă | ronda | | plural | ronde | rondele | | genitiv-dativ | singular | ronde | rondei | | plural | ronde | rondelor | | vocativ | singular | rondă, rondo | | plural | rondelor | |