RONDÓ, rondouri, s. n. Piesă muzicală instrumentală cu caracter vioi, a cărei temă principală revine periodic în cursul piesei, alternând cu diferite alte teme (episoade sau cuplete). – Din it. rondo. (Sursa: DEX '98 )

RONDÓ ~uri n. Compoziție muzicală instrumentală, cu caracter vioi, a cărei temă principală revine periodic, alternând cu alte teme. /<it. rondo, fr. rondeau (Sursa: NODEX )

RONDÓ s.n. Arie instrumentală cu caracter vioi, a cărei temă principală se repetă o dată sau de mai multe ori. [Pl. -uri. / < it., fr. rondo]. (Sursa: DN )

RONDÓ s. n. formă muzicală instrumentală cu caracter vioi, a cărei temă principală alternează cu diferite cuplete. (< fr., it. rondo) (Sursa: MDN )

rondó (muz.) s. n., art. rondóul; pl. rondóuri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
rondă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rondă ronda
plural ronde rondele
genitiv-dativ singular ronde rondei
plural ronde rondelor
vocativ singular rondă, rondo
plural rondelor

rondo   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rondo rondoul
plural rondouri rondourile
genitiv-dativ singular rondo rondoului
plural rondouri rondourilor
vocativ singular rondoule
plural rondourilor