|
roșioreán adj. m., s. m. (sil. -și-o-), pl. roșioréni; f. sg. roșioreánă, pl. roșioréne (Sursa: Ortografic )
| roșiorean substantiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | roșiorean | roșioreanul | roșioreană | roșioreana | | plural | roșioreni | roșiorenii | roșiorene | roșiorenele | | genitiv-dativ | singular | roșiorean | roșioreanului | roșiorene | roșiorenei | | plural | roșioreni | roșiorenilor | roșiorene | roșiorenelor | | vocativ | singular | roșiorene, roșioreanule | roșioreano | | plural | roșiorenilor | roșiorenelor |
|