roșioreán adj. m., s. m. (sil. -și-o-), pl. roșioréni; f. sg. roșioreánă, pl. roșioréne (Sursa: Ortografic )
roșiorean substantiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | roșiorean | roșioreanul | roșioreană | roșioreana | plural | roșioreni | roșiorenii | roșiorene | roșiorenele | genitiv-dativ | singular | roșiorean | roșioreanului | roșiorene | roșiorenei | plural | roșioreni | roșiorenilor | roșiorene | roșiorenelor | vocativ | singular | roșiorene, roșioreanule | roșioreano | plural | roșiorenilor | roșiorenelor |
|