« Back
RĂCÍT1 s. n. Faptul de a (se) răci. – V. răci. (Sursa: DEX '98 )
RĂCÍT2, -Ă, răciți, -te, adj. 1. Care a devenit (mai) rece. 2. Bolnav de răceală (3). – V. răci. (Sursa: DEX '98 )
RĂCÍT adj. v. rece. (Sursa: Sinonime )
răcít s. n. (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
răci   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) răci răcire răcit răcind singular plural
răcește răciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) răcesc (să) răcesc răceam răcii răcisem
a II-a (tu) răcești (să) răcești răceai răciși răciseși
a III-a (el, ea) răcește (să) răcească răcea răci răcise
plural I (noi) răcim (să) răcim răceam răcirăm răciserăm, răcisem*
a II-a (voi) răciți (să) răciți răceați răcirăți răciserăți, răciseți*
a III-a (ei, ele) răcesc (să) răcească răceau răciră răciseră
* Formă nerecomandată

răcit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular răcit răcitul răcită răcita
plural răciți răciții răcite răcitele
genitiv-dativ singular răcit răcitului răcite răcitei
plural răciți răciților răcite răcitelor
vocativ singular — —
plural — —