Dex

RĂNÍ, rănesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) face o rană, a (se) vătăma. ♦ Tranz. Fig. A produce cuiva o durere morală, a-l îndurera sufletește; a jigni, a ofensa. – Din sl. raniti. (Sursa: DEX '98 )

A RĂNÍ ~ésc tranz. 1) A vătama printr-o rană; a leza; a traumatiza. 2) fig. A îndurera printr-o traumă psihică; a traumatiza. /<sl. raniti (Sursa: NODEX )

RĂNÍ vb. (MED.) (livr.) a (se) leza, (rar) a (se) vulnera, (pop.) a (se) vătăma, (reg.) a (se) săgni, (Transilv. și Ban.) a (se) prizări, (înv.) a (se) plăgui. (S-a ~ la mână.) (Sursa: Sinonime )

RĂNÍ vb. v. durea, insulta, îndurera, întrista, jigni, mâhni, ofensa, ultragia. (Sursa: Sinonime )

răní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rănésc, imperf. 3 sg. răneá; conj. prez. 3 sg. și pl. răneáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

rană substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	rană	rana
nominativ-acuzativ	plural	răni	rănile
genitiv-dativ	singular	răni	rănii
genitiv-dativ	plural	răni	rănilor
vocativ	singular	rană, rano
vocativ	plural	rănilor

răni verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) răni	rănire	rănit	rănind	singular	plural
		(a) răni	rănire	rănit	rănind	rănește	răniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	rănesc	(să) rănesc	răneam	rănii	rănisem
	a II-a (tu)	rănești	(să) rănești	răneai	răniși	răniseși
	a III-a (el, ea)	rănește	(să) rănească	rănea	răni	rănise
plural	I (noi)	rănim	(să) rănim	răneam	rănirăm	răniserăm, rănisem*
	a II-a (voi)	răniți	(să) răniți	răneați	rănirăți	răniserăți, răniseți*
	a III-a (ei, ele)	rănesc	(să) rănească	răneau	răniră	răniseră

* Formă nerecomandată