RĂSCHIRÁ vb. I v. rășchira. (Sursa: DEX '98 )
răschira verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) răschira | răschirare | răschirat | răschirând | singular | plural | răschirează | răschirați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | răschirez | (să) răschirez | răschiram | răschirai | răschirasem | a II-a (tu) | răschirezi | (să) răschirezi | răschirai | răschirași | răschiraseși | a III-a (el, ea) | răschirează | (să) răschireze | răschira | răschiră | răschirase | plural | I (noi) | răschirăm | (să) răschirăm | răschiram | răschirarăm | răschiraserăm, răschirasem* | a II-a (voi) | răschirați | (să) răschirați | răschirați | răschirarăți | răschiraserăți, răschiraseți* | a III-a (ei, ele) | răschirează | (să) răschireze | răschirau | răschirară | răschiraseră | * Formă nerecomandată
|