RĂUVOITÓR, -OÁRE, răuvoitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care vrea răul cuiva, care manifestă rea-voință, plin de rea-voință. – Rău + voitor. (Sursa: DEX '98 )
Răuvoitor ≠ binevoitor (Sursa: Antonime )
răuvoitór adj. m., pl. răuvoitóri; f. sg. și pl. răuvoitoáre (Sursa: Ortografic )
RĂUVOITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește rea-voință; care voiește cuiva rău. Privire ~oare. /rău + voitor (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
răuvoitor   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular răuvoitor răuvoitorul răuvoitoare răuvoitoarea
plural răuvoitori răuvoitorii răuvoitoare răuvoitoarele
genitiv-dativ singular răuvoitor răuvoitorului răuvoitoare răuvoitoarei
plural răuvoitori răuvoitorilor răuvoitoare răuvoitoarelor
vocativ singular — —
plural — —