RẮZMERIȚĂ, răzmerițe, s. f. (Pop.) Răscoală, răzvrătire. [Var.: rắzmiriță, rézmeriță s. f.] – Din bg., scr. razmirica. (Sursa: DEX '98 )

RĂZMERIȚĂ s. v. răscoală. (Sursa: Sinonime )

răzmeríță s. f., g.-d. art. răzmeríței; pl. răzmeríțe (Sursa: Ortografic )

RẮZMERIȚĂ ~e f. rar pop. Răscoală spontană și neorganizată. [G.-D. răzmeriței] /<bulg., sl. razmirica (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
răzmeriță   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular răzmeriță răzmerița
plural răzmerițe răzmerițele
genitiv-dativ singular răzmerițe răzmeriței
plural răzmerițe răzmerițelor
vocativ singular răzmeriță, răzmerițo
plural răzmerițelor